Cel care avea să devină în anul 2000 primar al Constanței, iar din 2019, infractor căutat internațional, Radu Ștefan Mazăre a copilărit aici, în Sectorul 6, cartierul Drumul Taberei, pe Aleea Ghencea, blocul D3, scara 1, apartamentul 1, la parter.
Imobilul cu patru etaje a fost dat în folosință în anul 1971, și după cum se poate observa și din imaginile alăturate, nu are un aspect prea încântător, ci unul specific cartierelor muncitorești ale Bucureștiului. Familia Mazăre s-a mutat în acest bloc în 1972, când Radu avea doar 4 ani.
Cu doar câteva luni înainte se născuseră cei doi frați ai săi, gemenii dizigoți Alexandru zis “Sandu” și Mihai alias “Mițu” situație în care ICRAL București repartizate familiei Mazăre acest apartament cu 3 camere. Vecinii au doar cuvinte frumoase la adresa lor și povestesc că, “Radu avea mereu grijă de frații săi mai mici” atunci când aceștia erau necăjiți de alți băieți mai mari din cartier.
Mazăre, o familie modestă
După cum a reliefat o anchetă jurnalistică a ziarului Ziua de Constanța realizată în 2008, familia Mazăre din București era un modestă. Cei trei fraţi Mazăre erau plimbaţi, în vacanţe, de o familie prietenă, care nu a avut copii. Este vorba de familia vecină Manoliu (ea era economist şi el inginer constructor):
”Familia Manoliu îi căra la mare şi la munte, peste tot. Nu aveau copiii şi aşa că s-au ataşat de ei. Şi cum părinţii nu aveau timp, plecau cu familia Manoliu în vacanţe” a povestit, în 2008, Mariana Chiriac, vecina familiei Mazăre din București.
Inginerul Ștefan Mazăre
Aveți ocazia să vedeți pentru prima dată publicată online, fotografia inginerului piscicol ȘTEFAN MAZĂRE, tatăl lui Radu Ștefan Mazăre. Acesta a ocupat funcția de Șef al Serviciului Tehnic în cadrul fostei IPO Tulcea (Întreprinderea de Pescuit Oceanic), aflată înainte de 1989 în organigrama Ministerului Agriculturii.
Conform apropiaților familiei, capul familiei, Ștefan Mazăre, a fost un bărbat șarmant, foarte deschis și sociabil, care la petreceri cânta din voce dar și la chitară. S-a căsătorit la vârsta de 32 de ani cu Victoria Gabriela, mama fraților Mazăre, iar atunci când era pe patul de moarte l-a sfătuit pe Radu “să se însoare doar după 40 de ani.”
A suferit mult timp cu inima dar a refuzat să se opereze, și astfel, pe 30 ianuarie 1997, atunci când Radu era redactor șef și patron de presă la Telegraf, Ștefan Mazăre s-a stins din viață în urma unei crize cardiace.
În ultimii ani au apărut în presă diverse speculații privind legăturile lui Ștefan Mazăre cu zona comerțului exterior sau cu fostul partid comunist, dar asta din pricina faptului că, flota de pescuit oceanic a fost plimbată în timp pe la mai multe ministere și odată cu ea și personalul aferent acestei activități.
Astfel, în anul 1971, se înfiinţează Întreprinderea de Pescuit Oceanic, care avea atribuţiile de exploatarea a navelor de pescuit, aceasta fiind subordonată Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare, urmând ca în anul 1973, prin H.C.M nr. 88, flota să treacă la Ministerul Transporturilor şi Telecomunicaţiilor, sub denumirea de “Comandamentul Flotei de Pescuit Oceanic NAVROM”, Tulcea, iar ulterior (1976), redenumită “Întreprinderea de Pescuit Oceanic NAVROM” Tulcea.
Un an mai târziu, prin Decretul pezidenţial nr. 232 din 1977, întreprinderea este subordonată din nou Ministerului Agriculturii, Industriei Alimentare şi Apelor, sub numele de Întreprinderea de Pescuit Oceanic Tulcea (IPO Tulcea).
Și-a dorit ca fiul său Radu să devină ofițer de marină
Așa se face că, la începutul anilor ’80, prin intermediul relațiilor sale de muncă Ștefan Mazăre ajunge să cunoască domeniul maritim, și să intre în legăură cu diverși ofițeri din conducerea Institutului de Marină Constanța, acolo unde era pregătit personalul navigant.
După cum avea să povestească, în august 2014, pentru publicația noastră, comandorul de marină în retragere Petre Luță, în perioada amintită, tatăl lui Mazăre se ocupa la flota de pescuit și de partea de recrutare a personalului, situație în care s-a gândit să-și bage propriul fiu, pe Radu, la Institulul de Marină:
“Tatăl lui lucra la Ministerul Agriculturii și răspundea de flota de pescuit oceanic de la Tulcea. Și răspundea și de încadrarea, adică recrutarea studenților pentru pescuit oceanic. Și eram în relații bune pentru că, el fiind șef servici tehnic taică-su ne-a dat către Institut foarte mulți bani, chiar foarte mulți. Toată aparatura electronică care a fost introdusă în Institut a fost cu bani de la pescuit oceanic.”
Din punctul de vedere al activităţii operaționale, pe traulerele de la IPO Tulcea activau două categorii de personal: care asigura navigaţia maritimă şi care avea aceeaşi structură şi îndeplineşte în general, aceleaşi funcţii ca la navele comerciale, și personal care asigura desfăşurarea activităţii productive, specifice pescuitului oceanic, întâlnit numai pe navele de pescuit oceanic.
În aceste condții, după absolvirea liceului numărul 4 din București, viitorul primar a ajuns la Constanța fiind admis la secția civilă de electromecanică transport maritim a Institului de Marină „Mircea cel Bătrân” din Constanța.
Radu Mazăre, propus de mai multe ori pentru exmatriculare
Din pricina faptului că, nu reușea să se obișnuiască cu disciplina militară, ofițerii facultății de marină au propus în nenumărate rânduri exmatricularea lui Radu Mazăre, însă acesta a beneficiat mereu de protecția unor cadre superioare din interiorul unității.
“La disciplină era mai greoi. Pe baza relațiilor mele cu taică-su venea la mine cu diverse probleme ale colegilor, și ele erau rezolvate. Îi plăcea să iasă în evidență așa cum face și acum. Ăștia de la facultate îi făceau mereu dosar de exmatriculare iar eu, care eram și secretarul senatului, aveam grijă și băgam dosarul ultimul și nu mai aveam timp să-l discutăm” a povestit, în 2014, comandorul în retragere Petre Luță (atunci Comandant de Divizion în Institutul de Marină).
Radu prinde schimbarea de regim la conducerea Ligii studenților marinari
În virtutea faptului că, putea rezolva problemele colegilor săi prin intermediul “pilelor” de familie, studentul Radu Mazăre este propulsat în forumul de conducere al Ligii Studenților la marină.
Acestea au fost împrejurările în care, după 22 decembrie, în urma măsurilor arbitrare luate de guvernul provizoriu, sub presiunea Ligii Studenților și a unor cadre interesate, prin Hotărârea 480 din 06.02.1990, s-a încercat şi realizat, în parte, scindare a învăţământului de marină tradiţional, cu implicaţii negative, sub toate aspectele, în primul rând de ordin economic şi financiar.
Astfel, secţiile civile ale Facultăţilor de Navigaţie şi Electromecanică (acolo unde Mazăre era student) au devenit autonome, revenind sub denumirea de “Institutul de Marină Civilă” (I.M.C. – viitoarea U.M.C) , cu sediul pe strada Mircea (imobil ce găzduise anterior hotelul de cadre al Partidului Comunist).
După scindare, sub vechea siglă mai au rămas numai studenţii pregătiţi pentru Marina Militară. Așa se face că, Radu Mazăre și-a început pregătirea la Academia Navală dar a absolvit în final Institulul de Marină Civilă (actuala UMC) iar licența și-a obținut-o doi ani mai târziu, pentru că, în perioada 1990-1992, acesta tocmai devenise activist civic și ziarist de drepta la publicația locală “Contrast.”
Geneza grupului organizat de “mecanici” marinari
Și tot în cadrul facultății, Radu Mazăre avea să-i cunoască pe viitorii săi asociați, camarzii de arme și fapte, după cum urmează:
Nicușor Daniel Constantinescu zis „Big Hunter” – Promoţia 1991, Facultatea de Electromecanică, specializarea Electrotehnică – Transport Maritim. A devenit consilier județean și apoi președinte al Consiliului Județean Constanța.Are deja mai multe condamnări penale la activ, ultima din 7 februarie 2019 la 5 ani cu executare în Dosarul Retrocedărilor.
Sorin Gabriel Strutinsky poreclit „StruguRinsky” – Promoţia 1991, Facultatea de Electromecanică, specializarea Electrotehnică – Transport Maritim. Este omul pe numele căruia s-au derulat în mare parte afacerile grupului Mazăre, atât în țară cât și cele de peste hotare. Strutinsky a susţinut examenul de finalizare în iulie 1996, până atunci fiind prea ocupat cu afacerile grupului. În prezent este închis în Italia.
Valentin Gheorghe Ionescu – zis „Grizzly” – a ajuns om de afaceri și s-a stabilit în București, prin intermediul său fiind derulate nenumărate tranzacții cu terenuri în Constanța. A fost condamnat definitiv pe 7 februarie 2019 la 5 ani cu executare în Dosarul Retrocedărilor.
Nicolae Dospinescu – Promoția 1992, Facultatea de Electromecanică, specializarea Electrotehnică – Transport Maritim. Este afacerist în Constanța, fost consilier judeţean din partea PSD, iar soția sa, Ramona Dospinescu (fostă Petcu-Lovin) a ocupat poziția de Director al Direcției Patrimoniu a Primăriei Constanța fiind condamnată și ea definitiv, pe 7 februarie 2019, la 7 ani și 6 luni cu executare în Dosarul Retrocedărilor.
Gabriel Valentin Pîrvulescu – Promoția 1992, Facultatea de Electromecanică, specializarea Electrotehnică – Transport Maritim. A devinit consilier municipal pe listele PSD, și administrator al Portului Tomis prin intermediul societății Tomis Marina Management SRL.
Liviu Pătraşcu – Promoția 1991, Facultatea de Electromecanică, specializarea Electrotehnică – Transport Maritim. Acesta a devenit şeful Serviciului Transport Local şi Organizare Evenimente din cadrul Primăriei Constanţa (septembrie 1991).
Acest grup reprezintă rădăcina sau baza viitoarei caracatițe despre care se știe că, încă stăpânește în mare parte administrația și mediul privat al Constanței. Pornind de aici, în zorii democrației noastre, Radu Mazăre, cel protejat încă din timpul facultății avea să producă un adevărat monstru social pe care nici azi n-am reușit să-l înfrângem.
