Recent, Senatul României a stabilit pragul care dezincriminează infracțiunea de abuz și neglijență în serviciu la 250.000 de lei, echivalentul a aproximativ 50.000 de euro.
Aplauze de la cei vizați, huo de la…mai nimeni din stradă.
Nu la fel a fost în urmă cu 6 ani, atunci când Guvernul PSD-ALDE condus de Liviu Dragnea, prin pupilul Sorin Grindeanu, adopta „noaptea, ca hoții” o Ordonanță de Urgență cu aceeași esență și, culmea, cu un prag mai mic: 200.000 lei. Sigur, și atunci a fost bucurie în tabăra infractorilor, însă huo s-a auzit din toate colțurile țării.
În ianuarie 2017, România a fost scena celor mai ample mișcări pașnice de stradă de la „Golaniada” din 1990. #Reziștii, și nu numai, au ieșit în toate capitalele reședință de județ pentru a protesta împotriva unui document oficial care îl favoriza, în mod direct, pe Liviu Dragnea. Nu a contat că stabilirea conceptului de prag fusese solicitată de Curtea Constituțională, lucru valabil și astăzi, a contat doar ideea de „Free Liviu!”
Protestele s-au întins pe parcursul a câtorva zile bune și s-au suprapus cu „vizita” cuplului Dragnea-Grindeanu la recepția ocazionată de învestirea lui Donald Trump în funcția de președinte al Statelor Unite ale Americii, Cu alte cuvinte, cei doi au pus foc, apoi au plecat departe, de unde puteau să vadă dacă și cât de tare arde. Flacăra a fost atât de mare încât, primul lucru pe care l-au făcut la întoarcerea în țară a fost abrogarea celebrei OUG cu număr predestinat pentru bucluc, 13.
În ianuarie 2017, pe lângă avalanșa de #reziști celebri care ieșeau din case convinși de esența toxică a Ordonanței și nu de goarna sunată de băieții cu ochi albastri, și-a făcut apariția și un personaj îmbrăcat într-o geacă roșie, care ieșise la plimbare prin Piața Victoriei. Da, despre Klaus Iohannis este vorba, un șef de stat care, în mod normal, nu avea ce să caute în stradă, dar care a simțit nevoia să apere justiția de la firul ierbii.
Pe termen scurt și mediu, știm ce a urmat: Grindeanu a fost, mai întâi, demis de ai lui, apoi recuperat de sistem și recompensat cu președinția ANCOM; Dragnea a fost închis.
Astăzi, actorii s-au schimbat, unii la propriu, alții doar la figurat. Chiar dacă Senatul nu este cameră decizională, adică proiectul recent adoptat nu produce efecte juridice spre deosebire de OUG 13, sensul votului parlamentarilor PSD-PNL-UDMR din 2023 este identic cu cel al adoptării Ordonanței de către Guvernul PSD-ALDE în 2017. Între cele două momente, repet, identice, sunt trei diferențe majore: senatorii de astăzi sunt mai generoși decât Executivul lui Dragnea, Iohannis face ceea ce știe mai bine, tace pe interes, nimeni nu mai coboară în stradă.
De ce au votat senatorii de azi pentru „Free Liviu!” din 2017? Poate pentru că i-a durut la bașcheți și nu au citit proiectul sau poate tocmai pentru că l-au citit și s-au gândit la propriul viitor, la „free” pe persoană fizică.
De ce tace Iohannis și nu mai iese la plimbare prin piață? Poate pentru că știe că lumea abia așteaptă să-l ia cu huo, dar și pentru că nu poate să-i critice pe micii grindeni de azi, senatorii PNL.
De ce nu mai iese nimeni în stradă? Poate pentru că Statul Paralel nu mai sună goarna adunării sau poate pentru că Statul a știut cum să scufunde țara într-o mare lehamite.
În orice caz, chiar dacă acest proiect va fi omorât în Camera Deputaților la presiunea mass-media și nu a #reziștilor, a Iohannis-ului și nici a cancelariilor occidentale care, apropo, și ele tac suspect, niciunul dintre senatorii care au votat pentru „OUG 13/2017 reloaded” nu ar mai trebui să se regăsească în Parlament în anul 2024, așa cum niciunul dintre #reziștii cu gura mare în urmă cu șase ani, astăzi în poziția struțului, nu ar mai trebui luat în seamă în vecii vecilor.
P.S.
Ca să nu existe vreo confuzie, cităm din Codul Penal, art.297, Infracțiuni de corupție și de serviciu – (1) Fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, nu îndeplineşte un act sau îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică.
Mai limpede, dacă un funcționar ajută un „prieten” pentru câștigarea unei contract a cărui valoare este de până în 250.000 de lei, scapă de caracterul penal al faptei. Presupunând că șpaga este de 10%, adică 25.000 de lei, unii ar spune că este un fleac. În realitate, în contextul anumitor grile salariale din administrație, orice prag mai mare de 1 leu este o invitație la infracțiune, mai ales în formă continuată.
Sursă foto: INQUAM Photos – Octav Ganea
