Scandalul politic declanșat de imaginile cutremurătoare din căminele coordonate de fostul șofer al fostului primar general al Capitalei pare să fi ajuns la final, odată cu demisia celor doi miniștri social-democrați vizați de thriller.
Rămân la părerea că premierul Marcel Ciolacu ar fi punctat dacă i-ar fi demis din voleu, la mijirea primelor ițe care duceau direct la Firea și Budăi. E drept, tot el este cel care le-a cerut demisiile după ce, în primele zile, a arătat cu degetul către niște funcționari mai mult imaginari, adică a părut că le ține partea.
Acum, după ieșirea celor doi din Guvern, putem face pas un spate pentru a judeca mai la rece. Cum spuneam, inițial, premierul nu s-a delimitat, nu i-a executat în public, ceea ce i-ar fi adus procente bune în desaga prezidențială, însă nici nu a părut depășit de problemă. Dimpotrivă, Ciolacu a arătat ca un om care are situația sub control, care și-a temporizat foarte bine acțiunile, care știe foarte bine ce se întâmplă; de fapt, care ȘTIA de poveste dinainte de izbucnirea ei.
Evident, nu era singurul. Mai știa cineva, cu biroul la Cotroceni, amândoi cu același interes, personal și național: eliminarea fostului primar general al Capitalei din cursa prezidențială.Personal, lesne de înțeles de ce, național pentru că Firea-președinte este scenariul unui film de groază pentru România.
Revenind, Marcel Ciolacu a preferat să puncteze puțin spre deloc pe persoană fizică, ba chiar să pună și partidul în situația de a pierde 2-3 procente, dar să scape aproape definitiv de cel mai periculos competitor al său, atât pentru funcția de președinte al PSD, cât și pentru cea de șef al statului.
De când a izbucnit scandalul, PNL a tăcut mâlc, poate și din cauză de Raluca Turcan, iar Iohannis a vorbit la câteva zile bunede la imaginile groazei; în orice alte circumstanțe, o așa oportunitate s-ar fi lăsat imediat cu sânge de social-democrat pe pereți. Marcel Ciolacu și-a calculat bine acțiunile și a lăsat să curgă suficient timp, dar mai ales informații, pentru ca oponenta lui să plece din Guvern extrem de șifonată, să contabilizeze un prejudiciu de imagine greu de surmontat în următorul an de zile. Greu, dar nu imposibil.
Ce anume să-i fi determinat pe Iohannis și Ciolacu să conlucreze atât de bine și atât de abil? Perspectiva câștigării fotoliului de primar general de către Gabriela Firea în 2024 și a imposibilității opririi acesteia din a deveni prezidențiabilul PSD. Iar odată intrată în competiție, numai proiecția unui tur doi cu George Simion o fi dat deja frisoane tuturor celor care fac eforturi văzute și nevăzute să mențină România pe un parcurs nord-atlantic și vest-european.
Este posibil acest scenariu?
Absolut, plus un bonus: cu Gabriela Firea președinte al României, la Palatul Victoria s-ar fi putut instala un Guvern PSD-AUR, spre marea bucurie a lui Xi Jinping și a lui Vladimir Putin.
În lumina acestui scenariu, tandemul Iohannis-Ciolacu trebuie apreciat, ba chiar aplaudat. Pentru moment, au lucrat impecabil.
Pe termen lung însă, Gabriela Firea, rănită grav în orgoliul său, mai înalt decât Everestul și mai veninos decât Meduza cubică, ar putea să găsească resurse nebănuite de răbdare, să aștepte ca uitarea să se aștearnă peste caz și să se pregătească de primul mare hop al lui Marcel Ciolacu, venirea iernii; adică, atunci când românii vor opta, din nou, între factura la curent/gaze și pâine, iar bucureștenii între căldură și…pardon, uitasem că în București nu poți să optezi, pentru că apă caldă și căldură nu sunt bydefault.
Elemente care o pot relansa electoral, dacă până atunci Cristian Popescu Piedone nu devine social-democrat cu acte în regulă.
