Vă mai amintiți, probabil, penibila scenă festivă în cadrul căreia, președintele Klaus Iohannis, fostul premier, Nicolae Ciucă, ministrul educației, Ligia Deca, și alții, au ciocnit un pahar de șampanie în cinstea noilor Legi ale Educației, proaspăt adoptate de Parlament?
Nu-i așa că v-ați întrebat pentru ce ciocnesc?
Pentru cei 42% de analfabeți funcțional produși de sistemul educațional, pentru PRIMUL loc în UE la capitolul abandon școlar, pentru pierderea a JUMĂTATE dintre cei înscriși în 2011 pe drumul spre examenul de Bacalaureat sau pentru rata ZERO de promovabilitate la BAC în 50 de licee de pe tot cuprinsul țării, toate acestea după OPT ani de nimic prezidențial?
Evident că nu.
Atunci, pentru ce?
De ce a spus Klaus Iohannis că proiectul „România educată” este un angajament îndeplinit? Angajament care conține ce, dar mai ales în fața cui?
Ei bine, o lectură atentă a Legii învățământului preuniversitar, efectuată în paralel cu protestul înaintat de 13 culte religioase în perioada în care Legea era în stadiul de proiect și în dezbatere publică, ar putea conține răspunsul: pentru a face pârtie curentului progresist până în sălile de clasă.
De ce sau pentru ce au protestat cultele?
Pe de o parte, pentru reintroducerea religiei în trunchiul comun și ca materie opțională la examenul de Bacalaureat, pe de altă parte, pentru eliminarea sau corectarea din conținutul proiectului legislativ a unor cuvinte și expresii, cum ar fi: „diversitatea” de la articolul art.2, litera b), ca „vehicul semantic pentru promovarea „identității de gen””, „prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare prevăzute în OG 137/2000” de la art.11, alineat 1, inclusiv a celor care au la bază „orientarea sexuală”, obligativitatea promovării diversității de către cadrele didactice, de la art. 228, litera e), din care se deduce propaganda LGBT și ideologia de gen.
Cele 13 culte observau foarte bine că „a transforma protecția firească a unor categorii în promovarea lor obligatorie în școli, adică în prozelitism, este inadmisibil. Pe de o parte, niciun membru al corpului didactic nu poate fi obligat să promoveze o ideologie care contravine propriilor sale convingeri, pe de altă parte, niciun părinte nu își poate vedea încălcat dreptul constituțional de a-și crește copilul potrivit propriilor convingeri și propriei conștiințe. […] Discriminarea constă, în realitate, în includerea acestei ideologii marginale (n.r. ideologia de gen) la vârful ierarhiei de valori a unui sistem educațional, care deservește toți copiii români” (întregul text al petiției poate fi consultat aici).
Și totuși, în ciuda opoziției frontale exercitate de cele 13 culte, textul final al Legii (pe care îl puteți consulta aici) este identic cu cel prevăzut în proiect; mai mult, după adoptarea pachetului legislativ, cultele au tăcut mâlc.
De ce?
Pentru că una dintre cele mai importante, dar și cele mai înșelătoare solicitări din petiția-protest a fost obținută, și anume: introducerea Religiei ca materie opțională la BAC.
Importantă, pentru că Religia pare să își fi câștigat locul meritat în curricula școlară; înșelătoare, pentru că aceasta ar trebui să fie predată de cadre didactice foarte bine pregătite, capabile să vorbească dintre cei tineri, pentru cei tineri, despre concepte și percepte care îi depășesc și pe adulți, asta dacă, desigur, se dorește ca elevii să rămână cu esența după trecerea prin materie și prin examen. Într-un cuvânt, bucuria introducerii Religiei ca materie opțională la BAC ar putea deveni o victorie pirică, atât prin calitatea actului de predare a materiei, cât mai ales prin rigoarea examenului.
Este greu de spus dacă între culte și sinistra educației, Ligia Deca, a existat o negociere de genul: acceptați progresismului în școli, vă dăm Religia la BAC.
Dacă această negociere a existat, atunci trebuie spus că cele 13 culte au greșit grav; sau poate că au fost convinse că promovarea diversității nu are legătură cu ideologia de gen și nici cu propaganda LGBT.
Urmărind însă Rezoluția CEDO în cazul Macate vs. Lituania, care dă liber propagandei LGBT în cărțile destinate copiilor sub 14 ani, și privind la conținutul neschimbat al articolelor incriminate în petiție, nu ne rămâne decât să constatăm în cât timp vor apărea manuale în care familia tradițională va fi înlocuită cu „familia” progresistă în care tatăl, care poate fi și femeie, devine părinte1, iar mama, care poate fi și bărbat, părinte2, educația sexuală va fi predată de la cele mai fragede vârste, băieții care se simt fete vor putea intra în toaletele fetelor și invers, școlile vor avea obligația de a crea toalete de gen neutru, etc.
Sau să luptăm să nu constatăm; să ne apărăm copiii în fața celei mai periculoase otrave a acestui mileniu, progresismul.
